Fondatorul
scolii de karate
Kyokushin
Masutatsu Oyama, fondatorul școlii de Karate Kyokushinkai, s-a născut la 27 iulie 1923 în Coreea de Sud, fiind ulterior adoptat de poporul japonez ca o figură marcantă a karate-ului japonez. Datorită efortului susținut pe care l-a transmis elevilor săi, în prezent, Karate-ul Kyokushin este foarte apreciat tocmai pentru determinarea și dorința de izbândă a practicanților acestui stil.
După înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial și într-o perioadă dificilă pentru el, Oyama îl întâlnește pe So Nei Chu, un maestru corean din provincia din care era originar și Sosai. Maestrul So Nei Chu era o autoritate în Japonia în Gōjū-Ryū și binecunoscut pentru forța fizică și tăria spiritului. So Nei Chu este cel care îl îndrumă pe Oyama să își dedice viața artelor marțiale si îl sfătuiește să se retragă timp de trei ani în munți, pentru a-și perfecționa arta.
La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viața și aventurile celui mai faimos samurai japonez, Miyamoto Musashi. Romanul și autorul său au avut o influență covârșitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinantă, cea a samurailor și într-un cod pe care îl va respecta toată viața, Bushido.
La mai puțin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, Oyama vizitează muntele Minobu din Prefectura Chiba (unde Musashi și-a dezvoltat arta sabiei) cu intenția de a petrece următorii trei ani în studiul artelor marțiale. Împreună cu el a urcat și un elev de-al său, Yashiro, însă după șase luni, din cauza solitudinii și a antrenamentelor dificile, acesta cedează psihic și îl părăsește pe Oyama. După mai bine de un an și jumătate, Oyama rămâne fără finanțare din partea sponsorului, astfel încât perioada de antrenament pe munte ia sfârșit.
Câteva luni mai târziu, în 1947, Mas Oyama câștigă primul Campionat Național de Arte Marțiale de după cel de-al Doilea Război Mondial, se decide să își dedice viața artelor marțiale și reîncepe o perioadă de antrenament în care exersa 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în această perioada începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integrantă din Karate, ajungând să declare: „Karate este Zen”.
În 1950, într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama face o serie de demonstrații menite a arăta lumii puterea Kyokushin-ului: sparge cărămizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar, cel mai spectaculos, înfruntă 47 de tauri cărora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reușit să îi ucidă. În această perioadă, capătă porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu) deoarece majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri. Japonezii obișnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitura, moarte sigură”.
În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcelă din Mejiro, Tokio. În 1956, într-un studio din spatele Universitășii Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea lui nu mai puțin de 700 de elevi. Practicanți ai altor stiluri obișnuiau să vina în acest dojo pentru sparring, iar Oyama și elevii lui încercau să preia de la aceștia tehnici care se dovedeau folositoare în luptă. În felul acesta Kyokushinul a evoluat și s-a dezvoltat în arta marțială care este astăzi.
Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptători ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat Mondial, ținut în 1975 în Tokio, s-a bucurat de un succes remarcabil. Practicanții altor stiluri veniți la competiție au fost aproape toți eliminați în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizează în Țara Soarelui Răsare un campionat mondial la care sunt invitați cei mai buni luptători din fiecare țară unde se practică Kyokushin-ul.
În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama se stinge din viață, iar Organizația Internațională de Kyokushin se divide în mai multe fracțiuni.
“Karate is not a game. It is not a sport. It is not even a system of self-defense. Karate is half physical exercise and half spiritual. The karateist who has given the necessary years of exercise and meditation is a tranquil person. He is unafraid. He can even be calm in a burning building”.
Sosai Mas Oyama
